Nu exista viata duhovniceasca fara rugaciune.

1. Sa facem din rugaciune o obisnuinta zilnica si nu doar un gest ocazional.

2. Sa nu inceapa ori sa se termine ziua fara rugaciune.

3. Cel mai bine e sa gasim un timp dedicat doar pentru rugaciune. In acest fel ii multumim lui Dumnezeu, Cel care ne daruieste toate clipele vietii noastre.

4. Oricat de grabiti am fi dimineata ori de obositi seara, trebuie sa ne rugam cat de putin. ugaciuni ca „Tatal nostru”, „Cuvine-se cu adevarat” ori rostirea rugaciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!”) aduc pacea si binecuvantarea in viata noastra.

5. Un crestin adevarat se roaga citind Rugaciunile serii, Rugaciunile diminetii, Acatiste, Paraclise. Sa ne straduim sa devenim „profesionisti” ai rugaciunii, sa ne impunem o regula de rugaciune, dupa ce am discutat-o, mai intai, cu duhovnicul nostru.

6. Rugaciunea este absolut necesara pentru igiena sufleteasca.

7. Un suflet care nu primeste rugaciunea zilnica este amenintat de tristete si de prabusirea in deznadejde.

Fiecare cuvant dintr-o rugaciune e important ‒ roaga-te cu mintea adunata!

Daca am avea mintea concentrata asupra fiecarui cuvant al rugaciunii, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga. Cu gura poti rosti si psalmi si acatiste si canoane, si poti rosti si aceasta rugaciune scurta de care am amintit. Insa, cand rostesti cu gura, adeseori mintea colinda pe alte coclauri. Si de aceea este bine sa fim mai concentrati, sa facem un efort; daca nu reusim dintr-o data, putem repeta rugaciunea.

S-o repetam, sa ne caim pentru aceasta ratacire a mintii. Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute, sa ne adunam mintea aceasta in noi insine, orice rugaciune am face, fie ea rugaciune de psalmi, paraclisul Maicii Domnului sau Canonul catre ingerul pazitor.

Daca am avea mintea concentrata asupra fiecarui cuvant al ruga, folosul ar fi foarte mare pentru noi. Dar pentru ca mintea rataceste, dupa ce ne rugam suntem aceiasi oameni ca si inainte de a ne ruga. Daca nu reusim sa fim atenti, repetam rugaciunea.

O data, de doua ori, de trei ori, de patru ori, pentru ca rugaciunea spusa fara sa fim atenti este nula. N-are raspuns din partea lui Dumnezeu pentru ca facem aceasta numai cu buzele, iar „cu inima fiind departe de Mine”, cum spune Mantuitorul Hristos.

Asa incat rugaciunea trebuie sa fie concentrata, fie ca-i spusa cu glas tare, fie ca-i spusa in taina. Caci cuvintele rugaciunii sunt alcatuite in asa fel, incat sa ne conduca spre noi insine, spre acest centru unde Dumnezeu este ascuns in noi. Mantuitorul ne spune: „In voi este Imparatia lui Dumnezeu”. Sfantul Apostol Pavel ne spune: „Voi sunteti temple ale Duhului Sfant”. (Pr. Sofian Boghiu)

– Pentru un familist care sta la servici opt ore, are copii, trebuie sa faca mancare, cumparaturi, cum poate sa tina el randuiala rugaciunii inimii?

Parintele Petroniu Marin: Chiar si in aceste conditii, se poate.

Cunosc oameni care duc o viata obisnuita, oameni din lume, care merg la servici, care au griji, care au tot felul de incercari in viata de familie, care au copii, care au sot sau sotii si care, totusi, sporesc in rugaciune, ajung la o rugaciune de calitate.

Ma refer la rugaciunea mintii si a inimii, nu doar la cititul unor acatiste sau la cititul altor rugaciuni, care sunt, de asemenea, folositoare.

Omul poate dobandi aceasta lucrare chiar si in lume si am exemple la Spovedanie de credinciosi care se roaga si care au dobandit aceasta rugaciune si care o pastreaza. O mai pierd cateodata, dar o au undeva in inima lor. Oamenii acestia au bucurie, au pace, primesc har si cand il pierd, se intristeaza si iarasi se dedica rugaciunii, si iarasi il redobandesc.

Nu multa lume stie cum isi alege femela vultur partenerul. Felul cum se imperecheaza vulturii si cum isi cresc puii ar trebui sa ne dea de gandit, deoarece avem multe de invatat de la ei.

Vulturoaica, atunci cand isi alege tatal puilor sai, rupe o crenguta cu ciocul, se ridica la o inaltime mare si incepe sa planeze in cercuri cu ea.

Atunci cand in jurul ei incep sa se adune vulturii, ea lasa crenguta sa cada jos. Masculul care reuseste sa prinda crenguta in cadere si sa i-o aduca inapoi vulturoaicei devine alesul ei, insa numai dupa ce face asta de mai multe ori.

Ulterior, cei doi urca pe o stanca mare, in varful careia isi fac un cuib din crengi dure. Apoi isi smulg reciproc cateva pene si niste puf si le aranjeaza in cuib asa incat sa acopere tot spatiul gol si sa-l faca mai moale si mai calduros.

Dupa ce cuibul este gata, vulturoaica depune oua (1-3 oua), pe care stau pe rand atat ea, cat si vulturul pana ce vor scoate puii. Cand iese din oua, puii de vultur sunt foarte slabi si firavi, de aceea parintii ii acopera cu corpul lor pana ce ei vor mai creste si vor prinde la putere.

In acest timp, cei doi le aduc de mancare, apa, ii acopera de ploaie, soare puternic pana ce puilor le cresc penele si li se intaresc aripile si coada.

Si aici apare momentul decisiv… masculul incepe sa ciocaneasca in cuib pana din el vor cadea toate penele calduroase.

Puii vor incepe sa se agite, neintelegand ce se intampla, doar in cuib s-a facut atat de frig si incomod… Ulterior, mama prinde un peste si se asaza undeva la 5 metri distanta de cuib si incepe sa manance din el. Puii incep sa tipe, sa se agite si mai mult… Mama intotdeauna le aducea mancarea.

Acum, ca le este frig si foame, ce le ramane de facut? Ei incep cate unul sa iasa din cuib, facand miscari pe care nu le-au mai facut pana atunci si nici nu le-ar fi facut daca parintii i-ar mai fi dadacit.

Dar trebuie sa ne aminitim ca puii se afla la marginea prapastiei, pe cea mai inalta stanca si astfel, unul cate unul, incep sa cada. Numai ca in acest moment, tatal care candva prindea crengute, isi prinde acum puii si ii salveaza.

Dupa mai multe astfel de caderi, puii incep sa-si intinda aripile si sa faca miscari pe care nu le-au mai facut niciodata anterior – ei invata sa zboare.

In acest fel, vulturii isi fac puii independeti, le arata cum sa vaneze hrana si nu le-o mai aduc de-a gata.

Acesta este o lectie foarte buna despre cum trebuie sa ne alegem partenerul si cum sa ne educam copiii. Este foarte important sa nu ne tinem puii prea mult in cuib!

Dar sa-i invatam sa zboare la momentul potrivit si sa avem un tata care sa fie centura lor de siguranta in momentele critice.

Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit.

Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute.

Unii au poveşti memorabile, demne de a deveni nemuritoare în coperţile unei cărţi. Alţii impresionează prin durerile şi deziluziile care i-au făcut mai moi sau mai abrazivi. Stâncă de piatră sau păşune plină de flori de câmp. Unii se ruşinează sau îi buşeşte râsul de alegerile făcute cândva, ori cu neputinţele omeneşti, asumate sau nu.

Împărţim visele sub acelaşi cer şi păşim pe acelaşi pământ. Suflet drag, crezi că înțelegi tristețea din zâmbetul fiecaruia, furia din spatele cuvintelor oricui și fericirea din spatele lacrimilor omului? Crezi. Dar nu e aşa.

Fiecare om are taina lui. Vorbim și visăm frumos. Ne ataşăm de oameni, de locuri, de lucruri şi de momente frumoase. Muncim cu dăruire. Ascundem dureri fizice şi sufleteşti, îndoieli, temeri, regrete, neîmpliniri… Redevenim empatici, prezenţi, atenţi. Plângem. Iertăm. Iubim. Păstrăm cu sfinţenie amintiri ce ne fac sufletul să vibreze. Învăţăm să dăruim. Dar cel mai mult insistăm în eroare. Compromisuri. Șah-mat!

O simplă privire tăioasă poate ucide încrederea, o mângâiere cumpărată poate să doară mai tare decât o lovitură, simple cuvinte goale pot răni mai mult decât un pumnal, iar indiferenţa poate fi oricând o eutanasiere lentă.

Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi.

Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce.

Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura.

Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert. Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…

Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi?

Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după. Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie.

Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…

Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii.

A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.

Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

Cu toții suntem obișnuiți cu termenul de suflet pereche. Această idee este originară de la Platon, el credea că oamenii sunt ființe cu opt membre și două capete. Ceea ce înseamnă că toată viața căutăm să devenim compleți. Da, sufletul pereche este cel care ne completează. Totuși, în zilele noastre ideea a fost modernizată, devenind un aspect mai romantic.

Legătura care nu poate fi ruptă, între două suflete pereche, este una imaginară și nu se destramă nici măcar dacă cei doi parteneri se află la distanță unul față de celălalt.

Legenda spune că există un fir de ață invizibil, care leagă doi oameni destinați să fie împreună și că cei legați astfel nu țin cont de timp, loc sau circumstanțe. Nimic nu poate rupe conexiunea dintre două persoane sortite să fie împreună.

Firul roșu al sorții fiecărui cuplu

Să încep cu roșu, culoarea strâns legată de atracție și dorință, culoarea legăturii dintre două suflete pereche. Originea acestei legende datează din antichitate, din Asia de Est. Se spune că Zeii au legat o sfoară roșie în jurul gleznelor persoanelor care erau destinate să se întâlnească.

Asemeni multor legende, povestea sforii roșii este mult mai complicată. Se spune că, într-o seară mergând spre casă, un băiețel a văzut un bătrân citind o carte. L-a întrebat ce citește, iar acesta i-a spus că este o carte de căsătorii.

Bătrânul a continuat, spunându-i băiatului că este destinat să se căsătorească cu o fată, dar când i-a arătat fata, băiatului nu i-a plăcut ideea de a se căsători, așa că a aruncat o piatră înspre fată și a fugit, cât l-au ținut picioarele.

Au trecut anii și băiatului i s-a aranjat o căsătorie, cu cea mai frumoasă fată din sat. În ziua nunții, când băiatul îi dădu voalul la o parte observă faptul că viitoarea lui soție avea o cicatrice mică deasupra sprâncenei. Când a întrebat-o despre cicatrice, ea i-a spus că o are din copilărie când un băiat a aruncat o piatră în ea.

Care este morala poveștii?

Oricât am încerca să fugim de destin, el ne ajunge din urmă la un moment dat. Totuși, nu uita că deși ai găsit persoana de care ești legat cu sfoara roșie, nu înseamnă că viața vă va fi ușoară. Este nevoie de loialitate, compasiune și devotament, pentru a rămâne mereu împreună.

În cultura japoneză, se spune că ața roșie se leagă în jurul degetului mic, de unde vine și expresia ”pinky swear”, adică ”promisiunea degetului mic”. Pe de altă parte, legenda spune că pe măsură ce înaintăm în vârstă, ața devine din ce în ce mai puternică și mai scurtă, deoarece ne aduce aproape de persoana căreia îi suntem destinată.

In spatele unui zambet se ascunde de multe ori o tona de suferinta. O lege ciudata a firii arata ca orice moment de fericire trebuie platit cu suferinta. Nedrept si inuman, este un adevar ca oamenii buni au in general parte doar de suturi in ”spate” de la societate.

Se intampla deseori sa vad oameni buni, care nu doresc raul aproapelui, intr-o stare de suferinta si tristete mai intensa decat celelalte persoane din acelasi peisaj. Toti stim vorba „esti bun, esti luat de prost„, insa aceasta sa fie cauza suferintei lor?

Ati observat vreodata ca oamenii puternici sunt de cele mai multe ori si foarte sensibili? Ati bagat de seama ca oamenii care isi arata bunatatea si generozitatea sunt primii care sunt tratati prost si urat de catre semenii lor?

Stiati ca persoanele care au grija de alti oameni sunt de fapt cele care au nevoie cel mai mult de ajutor? Stiati ca cele mai greu de spus lucruri sunt”Te iubesc”, “Iarta-ma!” si “Ajuta-ma!” ?

Bunatatea nu este o slabiciune, ci o putere pe care multi oameni nu o au si nu o vor avea vreodata. Cand esti bun, multi te vor vedea drept o persoana plina de slabiciuni si vor incerca sa profite de tine.

De ce nu e o slabiciune sa fim oameni buni? Pentru ca a fi si a ramane plin de bunatate in zilele noastre e o sarcina mai grea decat v-ati putea inchipui. Pentru ca in afara de cei care iti vor aprecia bunatatea, exista si ceilalti care vor cauta inconstient moduri in care sa profite de ea. Pentru ca oamenii buni fac tot ce fac fara sa se astepte la multumiri si pentru ca, in general, nu prea stiu cum sa spuna “nu”.

Nu lasati societatea sa va conduca vietile si sa va spuna cine sunteti si cine trebuie sa fiti. Daca aveti o natura buna, sunteti persoane dragute, amabile, pline de compasiune, nu va schimbati! Doar nu ii lasati pe ceilalti sa profite de voi, sa nu va ia in serios sau sa va treaca cu vederea.

Lasati-i pe toti sa vada ca sunteti oameni de treaba, insa impuneti-va punctul de vedere. Asa veti dobandi nu doar recunoasterea, ci si respectul pe care il meritati.

Va prezentam o reteta de castraveti conservati cu apa rece. Fara folosirea otetului, obtineti cei mai aromati, crocanti si deliciosi castraveti.

Acestia se prepara uimitor de simplu si pot fi pastrati chiar si la temperatura camerei un timp indelungat.

Chiar daca in reteta de mai jos sunt prezentate ingredientele pentru 1 borcan cu volumul de 3 l, nu va fie frica sa pregatiti din prima o portie dubla sau chiar tripla. Succesul este garantat.

Ingrediente

• 2 kg de castraveti
• 3 umbrele de marar
• 1 frunza mare de hrean
• 4 catei de usturoi
• 3 boabe de piper
• 5 frunze de coacaza neagra
• 1 ardei rosu (la dorinta)
• 1 lingurita praf de mustar
• 1 l de apa
• 100 g de sare
• bicarbonat de sodiu (pentru a spala borcanele)

Cum se prepara?

Pregatiti borcanul: spalati-l cu bicarbonat de sodiu. Clatiti-l bine cu apa rece. Spalati bine castravetii. Nu le taiati capetele. Spalati frunzele de coacaza, de hrean, umbrelele de marar si ardeiul rosu. Curatati usturoiul. Taiati frunza de hrean.

Asezati în partea de jos a borcanului frunzele de coacaza, de hrean, mararul, ardeiul, boabele de piper si usturoiul. Apoi, umpleti borcanul cu castraveti. Asezati-i cat mai dens. Turnati apa intr-o cratita si puneti-o pe foc. Incalziti-o putin si adaugati sarea. Amestecati pana sarea se va dizolva, scrie bucatarianoastra.online.

Luati saramura de pe foc si turnati-o in borcanul cu castraveti. Presarati deasupra praful de mustar. Inchideti borcanul cu un capac si asezati-l pe o farfurie. Lasati castravetii sa fermenteze timp de 5 zile. Nu este necesar sa-i dati la un loc rece. In acest timp, castravetii se vor acoperi cu un strat alb, iar saramura se va limpezi.

Scurgeti saramura din borcan. Umpleti-l cu apa rece, apoi iarasi scurgeti-o. Reperati procesul de 2-3 ori. Umpleti borcanul cu apa rece curata si agitati-l putin. Inchideti-l cu un capac metalic. Nu este nevoie sa-l intoarceti cu susul in jos. Castravetii pot fi serviti peste 1 luna.

Nota: Daca, capacul s-a umflat, indepartati-l si mai adaugati in borcan putina apa. Inchideti borcanul cu un capac metalic nou. Castravetii se pot pastra la temperatura camerei, timp de cel mult 3 ani.

Sa ii savurati cu pofta!

Știi, viața trebuie trăită în așa fel încât să nu rămâi cu datorii, de orice fel, în special de ordin sentimental, pentru că datoriile, toate, mai devreme sau mai târziu, se plătesc. Și uneori se plătesc mai scump decât ai crede.

E păcat să îți bați joc de iubirea unui om, e păcate să îi dai speranțe degeaba, e păcat să nu te uiți în spate atunci când părăsești pe cineva care te-a iubit și poate încă te iubește…

Dar și mai păcat e să nu îți dai seama cât rău ai făcut sau să îl faci pur și simplu fără să îți pese de consecințele pe care acțiunile tale le-ar putea avea…

În viață nimic nu rămâne neachitat, tocmai de asta ar trebui să trăim în așa fel încât să avem mereu de primit, nu de dat, pentru că într-un târziu vom plăti, fie că ne place, fie că nu.

Nu contează ce datorezi, cât datorezi și cui, ceva va face ca totul să se compenseze. Unii îi spun karma, alții Dumnezeu, unii cred că așa e viața corectă, alții nu cred în așa ceva. Important e că totuși roata se întoarce cu aceeași viteză, aceeași putere și uneori ne poate lovi foarte tare, prea tare ar putea spune unii.

Roata se întoarce. Fiecare primește ce merită. Fiecare primește cât oferă. Mai devreme sau mai târziu, toate datoriile se plătesc. Și îmi place să cred că în special în iubire. Și poate ai înșelat-o, ai rănit-o, ai mințit-o și ai amăgit-o. Sau poate că toate astea ți-au fost făcute de ea.

Stai liniștit, fiecare primește ce trebuie, ce a oferit. Și fiecare trebuie să își învețe lecțiile pentru că sunt unele lecții fără de care viața nu ni se poate schimba în mai bine.

Fara coincidente, nu exista coincidenta! Nici o intalnire in univers nu este intamplatoare. Nu vei intalni o persoana pe care nu ar fi trebuit sa o intalnesti. Chiar si oamenii rai care te agita nu apar pur si simplu in viata ta. Deci, aceasta intalnire este pentru ceva necesar.

7 tipuri de oameni pe care Universul ti-i trimite:

1. Cei care iti frang inima

Acestia sunt oameni care vin in viata noastra, aducand fericire si decorand-o dincolo de recunoastere. Te conduc aproape in partea de sus a lumii, si cu un singur scop: sa te arunce jos. Ne frang inima in moduri pe care nici nu ni le putem imagina.

In acelasi timp, ei ne invata o lectie foarte dificila, care poate fi utila in viitor. Pentru toata lumea, aceasta lectie este foarte individuala, cea de care are nevoie fiecare persoana.

Da, este foarte neplacut cand intalnim astfel de oameni in viata. Si nimeni nu spune ca este foarte util si necesar. Sunt foarte negative, aduc multa durere si, desigur, niciunul dintre noi nu doreste sa intalneasca aceste „broaste in armura de cavaleri”, dar, in cele din urma, prin aceasta durere vei obtine o lectie foarte valoroasa.

Nu plange si nu iti reprosa ca nu ai vazut adevarata lor esenta in timp. Nu te concentra asupra a ceea ce s-a intamplat, ci pur si simplu trage concluziile corecte din greselile tale si treci prin viata cu capul ridicat.

2. Cei care raman pentru totdeauna

Acestia sunt oameni care au venit odata in viata noastra si raman in ea pentru totdeauna. Sunt mereu acolo: te sprijina, devin aproape membri ai familiei si nu te parasesc niciodata.

Cand ai nevoie de ajutor – ei vor fi intotdeauna acolo. Universul ii foloseste pentru a te linisti, a-ti insufla speranta, a-ti da putere sa continui. Si se intampla in moduri complet diferit. Uneori chiar aproape imperceptibil pentru noi insine.

Acestia sunt oameni care te inteleg profund chiar si fara cuvinte si te accepta asa cum esti. Ei sunt cu tine intotdeauna: la durere si la bucurie. Nimic nu-i va face vreodata sa te lase. Veti fi intotdeauna impreuna, indiferent unde va poarta viata.

Din pacate, acesti oameni sunt rari si foarte putini.

3. Cei care trec prin viata ta

Acestia sunt oameni care intra in viata ta si te schimba foarte repede. Atat intr-o directie pozitiva, cat si intr-una negativa – aici nu poti ghici. Ei nu stau mult timp, dar cand pleaca, ai totusi sentimentul ca au luat cu ei o parte din tine.

Este foarte important sa inveti cum sa permiti acestor oameni sa plece. Nu contest ca o sa te raneasca uneori – foarte mult, dar aceasta este o durere cu totul diferita decat la oamenii care frang inima. Aceasta plecare este mult mai usoara.

4. Cei care iti amintesc

Acestia sunt oamenii care vin in viata ta pentru a-ti aminti ceva. Uneori stau aproape de tine pentru o vreme, dar mai des trec ca fulgerul.

Misiunea lor este sa iti dea un semn, sa iti reaminteasca ceva foarte important care ai uitat. Am observat ca de multe ori nici macar nu observi astfel de oameni.

5. Cei care te invata

Ei intra in viata noastra pentru a ne invata ceva. Ei se grabesc cu o lectie gata pentru tine – constient, si, uneori, fara sa o realizezi.

Sarcina lor este sa te invete sa te accepti si sa mergi mai departe, indiferent daca vrei sau rezisti cu incapatanare. Astfel de oameni iti schimba intr-adevar viata foarte mult, si este o mare fericire sa ii intalnesti pe drum.

6. Cei pe care ii inveti

Acest tip de oameni apare in viata noastra pentru a invata ceva de la noi. Nu trebuie sa invatam si sa absorbim intotdeauna informatiile necesare. Uneori lucrurile sunt invers – noi insine trebuie sa devenim profesori. Si acest lucru este foarte important.

Prin exemplul nostru, prin actiunile noastre, invatam pe cineva o lectie, fara sa realizam. Si acesti oameni se schimba chiar inaintea ochilor nostri, si de multe ori nu-i observam. Ni se pare ca nu am facut nimic special, dar de fapt am facut mult mai mult decat ne putem imagina.

7. Cei care ne imping

Acestia sunt oameni care vin cu un dar magic: ei ne imping sa devenim ceea ce vrem sa fim. Ceea ce este remarcabil: ei apar in viata noastra la momentul potrivit si ne dau cu adevarat putere, energie si literalmente ne imping inainte.

Intr-un mod incomprehensibil, ne fac sa credem ca putem realiza totul, ca putem intr-adevar sa zburam pana la visul nostru.

Cand cineva crede in tine – este un sentiment uimitor. Iti da putere pentru mai departe. Ajuta la cucerirea varfurilor si realizarea celor mai fantastice vise. Si noi toti meritam asta.

Citate motivaţionale care îţi vor schimba modul de a gândi. Cu siguranță, vei prinde curaj de a merge mai departe orice n-ar fi!

1. „Ai minte. Ai două picioare. Poţi să alegi singur drumul pe care să o apuci pentru că ştii ce vrei şi decizia îţi aparţine în totalitate” – Dr. Seuss

2. „Trebuie să ai curajul de a te accepta aşa cum eşti, chiar dacă pentru alţii eşti inacceptabil” – Paul Tillich

3. „Dacă tu crezi că eşti prea mic să faci o diferenţă, încearcă să dormi în cameră cu un ţânţar.” – Dalai Lama

4. „De ce mi-ar păsa de ceea ce spun ceilalţi despre mine? Sunt cine sunt şi ştiu exact ce-mi doresc!” – Avril Lavigne

5. „De îndată ce vei avea încredere în tine, vei şti exact cum îţi doreşti să trăieşti”” – Johann Wolfgang von Goethe

6. „Nimeni în afară de noi înşine nu ne poate elibera minţile.” – Bob Marley

7. „Atunci când ai încredere în tine nu ai nevoie să convingi pe nimeni de nimic. Atunci când eşti mulţumit de tine nu ai nevoie de aprobarea altora. Atunci când te accepţi aşa cum eşti, întreaga lume te va vedea şi te va accepta.” – Laozi

8. „Când eşti diferit, uneori nu vezi milioanele de persoane care te acceptă aşa cum eşti. Tot ce observi este acea persoană care nu te acceptă.” – Jodi Picoult

9.„Trăieşte ca şi cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic!” – Mahatma Gandhi

10. „Gândeşte ca o regină. Unei regine nu îi este teamă că va greşi. Eşecul nu este decât o treaptă către măreţie!” – Oprah

11. „Puterea de a fi tu însuţi într-o lume care încearcă în permanenţă să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viaţa ta.” – Ralph Waldo Emerson

12. „Nu vei zări niciodată un curcubeu dacă te uiţi întotdeauna în jos.” – Charlie Chaplin

13. „Iubirea de sine este începutul unei povești de dragoste care va dura o viață întreagă!” – Oscar Wilde

14. „Viaţa este un naufragiu, dar nu trebuie să uităm să cântăm în bărcile noastre de salvare!” – Voltaire

15. „Ei spun întotdeauna că timpul schimbă lucururile, dar de fapt tu eşti cel care trebuie să le schimbe.” – Andy Warhol

16. „Succesul nu este final, eşecul nu este fatal: curajul de a continua este ceea ce contează.” – Winston Churchill

17. „Devii ceea ce gândeşti! Ce simţi atragi! Ce îţi imaginezi creezi!” – Buddha

18. „Bucură-te de lucrurile mărunte deoarece, într-o zi ai putea să-ţi dai seama ca acestea au fost cu adevărat măreţe.” – Robert Brault

19. „Când încrederea există, vine şi fericirea. Iar atunci când eşti fericit şi te distrezi poţi să faci lucruri minunate.” – Joe Namath

20. „Nu putem schimba viaţa! Noi putem schimba doar modul în care trăim viaţa. Orice moment este cel mai bun moment şi orice loc este cel mai bun loc.” – Tishan

In aceasta pilda se vorbeste de prezenta unei entitati bune si a uneia rele in interiorul nostru, intre care exista o lupta continua. Este vorba de un conflict interior, pe care multi dintre noi l-am simtit de multe ori.

Odata un batran indian i-a destainuit nepotului sau un adevar din viata.

— Fiecare om duce o lupta interioara pe parcursul intregii vieti. Totul decurge astfel, pentru ca in interiorul nostru locuiesc 2 lupi, — a inceput discutia indianul intelept.

— Cum adica doi lupi? — a intrebat baietelul. Pe chipul lui se citea curiozitatea copilareasca.

— Unul dintre ei este Rautatea. Aceasta este reprezentata de frica, furie, invidie, suparare, mandrie, lacomie, egoism, ticalosie, trufie, tristete si sentimentul de vinovatie.

Iar celalalt lup este Bunatatea. Fericirea, pacea, dragostea, speranta, binefacerea, generozitatea, adevarul si credinta! — a raspuns indianul batran.

— Care dintre lupi castiga, bunicule? — a intrebat baietelul si se vedea ca el era foarte emotionat. Era nerabdator sa afle adevarul.

— Intotdeauna castiga lupul, pe care il hranesti! — a raspuns bunicul si a zambit.

Acest dialog ne-a determinat sa reflectam. Iar pe voi?

Un baietel il intreaba pe bunicul lui:

– Ce-i sufletul bunicule?

– Pai, mai baiete, gandeste-te ca ai inlauntrul tau doi lupi, unul alb ce iubeste adevarul, dreptatea, dragostea, curajul si onestitatea si un alt lup negru caruia ii place minciuna, frica, ura, cruzimea si hotia.

– Lupul alb e lupul bun. In el s-au adunat toate calitatile noastre: generozitatea, iubirea, altruismul, jertfelnicia, sinceritatea, corectitudinea, moralitatea, loialitatea, bunatatea, curajul, linistea interioara, smerenia… Tot ce e bun si frumos in noi.

– Iar lupul negru?

– Lupul negru e cel in care ni s-a adunat tot ce e mai rau in noi: ura, invidia, lacomia, frica, minciuna, tradarea, egoismul, zgarcenia, aroganta, rautatea… Si ei dau o lupta continua in tine, se tot bat, se bat in continuu…

– Si cine castiga bunicule?

– Depinde pe care-l hranesti nepoate, depinde pe care-l hranesti…